...din grija pentru tine, trebuie sa stii...
Prin termenul de apendicectomie intelegem interventia chirurgicala prin care apendicele este indepartat din corp. Statistic vorbind, este, cel putin in Romania, in top 3 cele mai frecvente interventii chirurgicale abdominale efectuate in regim de urgenta. Aceasta interventie se practica inca de acum 277 de ani, chiar daca ea nu a fost descrisa inca de la inceput in manualele de literatura medicala ale vremii.
Indepartarea apendicelui din corp este necesara atunci cand acesta este afectat de un proces inflamator (de regula, cauzat de obstructia cu materiale fecale) sau, mai rar, de procese de origine tumorala. Apendicele se afla cel mai adesea in zona fosei iliace drepte si poate fi intalnit in pozitie retrocecala (in aproximativ 65-70% dintre cazuri, adica in spatele cecului), in zona pelvina, in zona subcecala si foarte rar, chiar in zona preileala (in mai putin de 1% dintre cazuri).
Anestezia poate fi locala, dar si generala, cea din urma oferind o relaxare musculara mult mai buna, chiar daca deseori se practica rahianestezia sau chiar anestezia locala cu substante precum Mialgin sau Atropina.
In ceea ce priveste interventia chirurgicala in sine, multi chirurgi prefera sa faca o incizie de 4 centimetri de tip Jalaguier, care are avantajul ca poate fi transformata intr-o laparatomie transrectala in cazurile mai dificile (in care apendicele nu este in pozitie anatomica normala). Mai exista si un alt tip de incizie, anume incizia McBurney, oblica si plasata pe linia spino-ombilicala, care este iarasi foarte populara in randul chirurgilor.
Incizia clasica vizeaza foaia anterioara marelui muschi abdominal, in urma careia se permite accesul pentru explorarea cavitatii peritoneale, cu mentiunea ca se evita zonele puternic vascularizate. Interventia presupune mai multi pasi, insa in principiu, apendicele inflamat este scos la ivealala, dupa care baza sa este strivita cu ajutorul unei pense, dupa care are loc o ligaturare si imediat excizia cu ajutorul unui bisturiu scos din baie de iod. La final, cecul este introdus inapoi in abdomen, dupa care suturarea se face respectand straturile anatomice.
Dupa operatie, spitalizarea este necesara pentru cel putin inca 3-4 zile, intrucat exista complicatii care pot aparea, precum hematoame parietale sau subcutanate sau chiar hemoragii intraperitoneale. Cert e ca ele apar rar, dovada ca nu sunt cunoscute sechele dupa o astfel de operatie, lucru la care se adauga si faptul ca mortalitatea in urma unei apendicectomii este de sub 0,005% sau chiar mai mica.
Prin termenul de apendicectomie intelegem interventia chirurgicala prin care apendicele este indepartat din corp. Statistic vorbind, este, cel putin in Romania, in top 3 cele mai frecvente interventii chirurgicale abdominale efectuate in regim de urgenta. Aceasta interventie se practica inca de acum 277 de ani, chiar daca ea nu a fost descrisa inca de la inceput in manualele de literatura medicala ale vremii.
Indepartarea apendicelui din corp este necesara atunci cand acesta este afectat de un proces inflamator (de regula, cauzat de obstructia cu materiale fecale) sau, mai rar, de procese de origine tumorala. Apendicele se afla cel mai adesea in zona fosei iliace drepte si poate fi intalnit in pozitie retrocecala (in aproximativ 65-70% dintre cazuri, adica in spatele cecului), in zona pelvina, in zona subcecala si foarte rar, chiar in zona preileala (in mai putin de 1% dintre cazuri).
Anestezia poate fi locala, dar si generala, cea din urma oferind o relaxare musculara mult mai buna, chiar daca deseori se practica rahianestezia sau chiar anestezia locala cu substante precum Mialgin sau Atropina.
In ceea ce priveste interventia chirurgicala in sine, multi chirurgi prefera sa faca o incizie de 4 centimetri de tip Jalaguier, care are avantajul ca poate fi transformata intr-o laparatomie transrectala in cazurile mai dificile (in care apendicele nu este in pozitie anatomica normala). Mai exista si un alt tip de incizie, anume incizia McBurney, oblica si plasata pe linia spino-ombilicala, care este iarasi foarte populara in randul chirurgilor.
Incizia clasica vizeaza foaia anterioara marelui muschi abdominal, in urma careia se permite accesul pentru explorarea cavitatii peritoneale, cu mentiunea ca se evita zonele puternic vascularizate. Interventia presupune mai multi pasi, insa in principiu, apendicele inflamat este scos la ivealala, dupa care baza sa este strivita cu ajutorul unei pense, dupa care are loc o ligaturare si imediat excizia cu ajutorul unui bisturiu scos din baie de iod. La final, cecul este introdus inapoi in abdomen, dupa care suturarea se face respectand straturile anatomice.
Dupa operatie, spitalizarea este necesara pentru cel putin inca 3-4 zile, intrucat exista complicatii care pot aparea, precum hematoame parietale sau subcutanate sau chiar hemoragii intraperitoneale. Cert e ca ele apar rar, dovada ca nu sunt cunoscute sechele dupa o astfel de operatie, lucru la care se adauga si faptul ca mortalitatea in urma unei apendicectomii este de sub 0,005% sau chiar mai mica.
Sursa: Tehnici chirurgicale - Caiet de rezidentiat - Eugen Targoveanu, pag 11-20
...Nu uita, cea mai pretioasa comoara este sanatatea!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu